Cine este acum Regele sau Regina României?


Răspunsul scurt la această întrebare este: Majestatea Sa Margareta, fiica cea mare a Regelui Mihai I, este azi Regina României (deși a ales să nu utilizeze oficial acest titlu, la care are dreptul, folosind, în prezent, apelativul de „Custode al Coroanei Române”).

Iată detalii:

De la urcarea pe Tron a Domnitorului Carol I (devenit, din 1881, Regele Carol I) și până în prezent, România nu a încetat niciodată să aibă Rege și/sau Regină.

La 30 decembrie 1947, comuniștii români, sprijiniți de armata sovietică care ocupa România după Al Doilea Război Mondial, l-au forțat pe M.S. Regele Mihai I să semneze un act de abdicare, au proclamat o republică „roșie”, stalinistă și, câteva zile mai târziu, au alungat Familia Regală din Țară, într-un un exil de 50 de ani. Evenimentul s-a întâmplat fără respectarea Constituței, prin forța armelor, șantaj și fraudă parlamentară, iar națiunea nu a fost niciodată consultată printr-un referendum. Aceste lucruri fac ca presupusa abdicare și republica care a fost înființată după aceea să nu aibă baze legale, fiind ilegitime și frauduloase.

Se poate afirma cu siguranță că nici Regele, nici națiunea română nu au dorit abdicarea, abolirea Monarhiei și proclamarea republicii, faptul fiind în întregime „opera” unui grup de conspiratori comuniști și a armatei străine de ocupație, care impunea voința lui Stalin.

Prin forța evenimentelor nedorite, începând cu 30 decembrie 1947, Familia Regală a României a devenit o Familie Regală nedomnitoare, dar ea nu și-a pierdut Statutul, organizarea internă, titlurile sau drepturile de jure, republica fiind instaurată ilegal.

În 1948, tânărul Rege Mihai I s-a căsătorit în exil cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, dintr-una din Familiile Regale franceze, respectând Constituția din 1923 (care prevedea că Regele României va lua în căsătorie o Principesă dintr-o dinastie străină). Astfel, Principesa Ana a devenit Regină-consort a României.

În exil, cea mai mare parte a diasporei românești s-a unit în jurul Regelui, recunoscând ilegitimitatea loviturii de stat de la 30 decembrie 1947 și formând, cu sprijinul Statelor Unite, un guvern al României în exil, care s-a numit „Comitetul Național Român”. Acest comitet a funcționat aproape 30 de ani, cât timp s-a mai menținut vie speranța înlăturării dictaturii comuniste din România prin forța legii internaționale.

Deși Revoluția română din 1989 a fost una anticomunistă și anticeaușistă, regimul politic instaurat după aceea a continuat să fie dominat de foștii comuniști, până în zilele noastre. În mod fraudulos, profitând de dezorientarea generală din momentul revoluționar și de „amnezia colectivă” maselor populare, ce fuseseră îndoctrinate 40 de ani, ei nu au repus în funcțiune Constituția din 29 martie 1923 - cea care era în vigoare la data presupusei abdicări - ci au continuat ilegalitatea comunistă. În 1991, în condiții parlamentare cel puțin suspecte, a fost impusă o Constituție creată de noul regim, una fără nicio legătură cu tradițiile românești. Aceeași Constituție postrevoluționară ilegitimă a fost „peticită” în grabă, în 2003, din necesitatea adaptării ei pentru primirea României în NATO - aceasta este Constituția republicană după care România funcționează și azi. Din nou, în ambele ocazii, poporului român nu i s-a oferit posibilitatea de a se exprima dacă dorește Monarhie sau republică, printr-un referendum care să aibă ca unic subiect această întrebare - așa cum prevăd regulile acceptate în dreptul internațional și recomandările Comisiei de la Veneția.

Deși Altețele lor Regale Principesele Margareta și Sofia, două dintre fiicele Regelui, au putut fi prezente în România încă din ianuarie 1990 - ele aducând ajutor umanitar pentru orfelinate și alte proiecte caritabile de urgență - Majestăților Lor Regelui Mihai și Reginei Ana nu li s-a permis intrarea în Țară, în zece ocazii, cu excepția unei scurte vizite de două zile, de Paștile anului 1992, care a scos peste un milion de Români pe străzile Bucureștiului. Înspăimântate de acest uriaș val de popularitate, autoritățile republicane nu au permis revenirea Familiei Regale în Țară decât abia în 1997, când guvernul Victor Ciorbea a desființat decretul lui Petru Groza din 1947, recunoscând că Regele și Familia Sa au fost cetățeni români pe toată durata exilului. Această recunoaștere s-a produs din interes politic, guvernul solicitând Familiei Regale sprijin pentru Admiterea României în NATO și Uniunea Europeană - realizări la care Regele a avut o contribuție decisivă.


Înapoi