Ce feluri de Monarhie există?


Monarhia poate fi de mai multe feluri, iar clasificarea se poate face în funcție de mai multe criterii.

În funcție de modul cum se desemnează persoana care urmează la Tron, Monarhia poate fi:

1. Monarhie ereditară
o Monarhie tradițională, în care rangul, titlul și puterile Regelui se transmit prin moștenire, conform unei linii de succesiune dinainte stabilite. Exemple: majoritatea Monarhiilor europene, în care primii născuți (fiu sau fiică) urmează la Tron tatălui, cu preferință pentru moștenitorii de sex masculin.
2. Monarhie electivă
în care Suveranul este ales, de obicei pe viață, de către reprezentanții clasei conducătoare sau de către un consiliu desemnat de națiune. Exemple: Țările Române, în care Voievodul era ales de Sfatul Boierilor; sau statul Vatican, în care Papa este desemnat de Consiliul Cardinalilor.

În funcție de limitele puterilor Regelui, Monarhia poate fi:

1. Monarhie absolută (sau „absolutistă”)
în care puterea regală nu este îngrădită, iar voința Suveranului se confundă cu legea. Exemple: Franța medievală, în timpul lui Ludovic al XIV-lea, „Regele-Soare”; sau Țările Române din Evul Mediu, în vremea lui Ștefan cel Mare sau Vlad Țepeș; sau unele Monarhii arabe din zilele noastre, cum sunt Regatul Arabiei Saudite sau Sultanatul Omanului.
2. Monarhie constituțională
o Monarhie în care atribuțiile și limitele puterii Regelui sunt stabilite printr-o Constituție, care definește și celelalte instituții ale Statului. Exemple: Principatele Române, apoi Regatul României, începând cu anul 1859; sau Monarhiile contemporane din Suedia, Marea Britanie, Olanda, Japonia, Danemarca, Norvegia, etc.

Alternativa la Monarhie este republica, ea putând fi prezidențială, semi-prezidențială sau parlamentară.

De la începuturile istoriei ei, România a fost o monarhie absolută, Domnii fiind numiți de Sultanul Imperiului Otoman. În 1859, Țara a devenit o Monarhie constituțională ereditară, poziția ei modernă fiind consolidată de Constituțiile din 1866, 1923 și 1938 (dintre care Constituția din 29 Martie 1923 rămâne cea de referință, o Constituție a libertății).


Înapoi