Constituția României


CONSTITUȚIUNEA

promulgată cu decretul Regal No. 1360 din 28 Martie 1923

publicată în „Monitorul Oficial” No. 282 din 29 Martie 1923


TITLUL I
DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI

Art. 1. - Regatul României este un Stat național unitar și indivizibil.

Art. 2. - Teritoriul României este nealienabil.
Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.

Art. 3. - Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni de gintă străină.

Art. 4. - Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în județe, județele în comune. Numărul, întinderea și subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

TITLUL II
DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR

Art. 5. - Românii, fără deosebire de origină etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.

Art. 6. - Constituțiunea de față și celelalte legi relative la drepturile politice determină cari sunt, osebit de calitatea de Român, condițiunile necesare pentru exercitarea acestor drepturi. Legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condițiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalități a celor două sexe.

Art. 7. - Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origina etnica și de limba, nu constitue în România o piedica spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita. Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice. Naturalizarea se acorda în mod individual de Consiliul de Miniștri, în urma constatării unei comisiuni, compusa din: primul-presedinte și președinții Curții de apel din Capitala Tarii, ca solicitantul îndeplinește condițiunile legale. O lege speciala va determina condițiunile și procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soția și copiii minori profita, în condițiunile prevazute de lege, de naturalizarea soțului sau tatălui.

Art. 8. - Nu se admite în Stat nici o deosebire de naștere sau de clase sociale. Toți Românii, fără deosebire de origina etnica de limba sau de religie, sunt egali înaintea legii și datori a contribui fără osebire la dările și sarcinile publice. Numai ei sunt admisibili în funcțiunile și demnitățile publice, civile și militare. Legi speciale vor determina Statutul funcționarilor publici. Străinii nu pot fi admiși în funcțiunile publice decât în cazuri excepționale și anume statornicite de legi.

Art. 9. - Toți străinii aflători pe pământul României se bucura de protectiunea data de legi persoanelor și averilor în genere.

Art. 10. - Toate privilegiile de orice natura, scutirile și monopolurile de clasa sunt oprite pentru totdeauna în Statul Român. Titlurile de noblețe sunt și rămân neadmise în Statul Român. Decorațiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.

Art. 11. - Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmărit sau perchiziționat, decât în cazurile și după formele prevazute în legi. Nimeni nu poate fi deținut sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie sa-i fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 ore după deținere sau arestare. În caz de vina vădită, deținerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite în 24 ore și i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 12. - Nimeni nu poate fi sustras în contra voinței sale dela judecătorii ce-i da legea.

Art. 13. - Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile competinte, în cazurile anume prevazute de lege și potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 14. - Nici o pedeapsa nu poate fi înființată, nici aplicata decât în puterea unei legi.

Art. 15. - Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor.

Art. 16. - Pedeapsa cu moarte nu se va putea reînființa afară de cazurile prevăzute în Codul penal militar în timp de răsboi.

Art. 17. - Proprietatea de orice natura precum și creanțele asupra Statului sunt garantate. Autoritatea publica, pe baza unei legi, este în drept a se folosi, în scop de lucrări de interes obștesc, de subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligațiunea de a desdăuna pagubele aduse suprafeței, clădirilor și lucrărilor existente. În lipsa de învoială despăgubirea se va fixa de justiție. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica și după o dreapta și prealabila despăgubire stabilita de justiție. O lege speciala va determina cazurile de utilitate publica, procedura și modul exproprierii. În afara de expropriere pentru căile da comunicație, salubritate publica, apărarea tarii și lucrări de interes militar, cultural și acele impuse de interesele generale directe ale Statului și administrațiilor publice, celelalte cazuri de utilitate publica vor trebui sa fie stabilite prin legi votate cu majoritate de doua treimi. Legile existente privitoare la alinierea și lărgirea stradelor de prin comune precum și la malurile apelor ce curg prin sau pe lângă ele rămân în vigoare în tot cuprinsul Regatului.

Art. 18. - Numai Românii și cei naturalizați romani pot dobândi cu orice titlu și deține imobile rurale în România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 19. - Zăcămintele miniere precum și bogățiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune, carierele de materiale de construcție și depozitele de turba, fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege speciala a minelor va determina normele și condițiunile de punere în valoare a acestor bunuri, va fixa redevența proprietarului suprafeței și va arata tot de odată putința și măsura în care aceștia vor participa la exploatarea acestor bogății. Se va tine seama de drepturile câștigate, întrucât ele corespund unei valorificări a subsolului și după distincțiunile ce se vor face în legea speciala. Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi în vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s'au acordat, iar exploatările miniere existente făcute de proprietar numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue. Toate concesiunile și exploatările prevazute în aliniatul precedent vor trebui însă sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va preved ca și maximum de durata al acelor concesiuni și exploatări și care nu va trece de cincizeci ani dela promulgarea acestei Constituțiuni.

Art. 20. - Căile de comunicație, spațiul atmosferic și apele navigabile și flotabile sunt de domeniul public. Sunt bunuri publice apele ce pot produce forță motrice și acele ce pot fi folosite în interes obștesc. Drepturile câștigate se vor respecta sau se vor răscumpăra prin expropriere pentru caz de utilitate publica, după o dreapta și prealabila despăgubire. Legi speciale vor determina limita în care toate drepturile de mai sus vor putea fi lăsate în folosința proprietarilor, modalitățile exploatării, precum și despăgubirile cuvenite pentru utilizarea suprafeței și pentru instalația în ființă.

Art. 21. - Toți factorii producțiunii se bucura de o egala ocrotire. Statul poale interveni, prin legi, în raporturile dintre acești factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale. Libertatea muncii va fi apărată. Legea va regula asigurarea sociala a muncitorilor, în caz de boala, accidente și altele.

Art. 22. - Libertatea conștiinței este absoluta. Statul garantează tuturor cultelor o deopotriva libertate și protectiune întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului. Biserica creștină ortodoxa și cea greco-catolica sunt biserici românești. Biserica ortodoxa romana fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominanta în Statul roman; iar cea greco-catolica are intaielatea fata de celelalte culte. Biserica ortodoxa romana este și rămâne neatârnată de orice chiriarchie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica ecumenica a Răsăritului în privința dogmelor. În tot regatul României Biserica creștin ortodoxa va avea o organizație unitara cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici și mireni. O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care Biserica își va regulamenta, conduce și administra, prin organele sale proprii și sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundationale și epitropești. Chestiunile spirituale și canonice ale Bisericei ortodoxe romane se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala. Mitropoliții și episcopii Bisericei ortodoxe romane se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Raporturile dintre diferitele culte și Sfat se vor stabili prin lege.

Art. 23. - Actele stării civile sunt de atribuția legii civile. Întocmirea acestor acte va trebui sa preceadă totdeauna binecuvântarea religioasa.

Art. 24. - Învățământul este liber în condițiunile stabilite prin legile speciale și întrucât nu va fi contrar bunelor moravuri și ordinei publice. Învățământul primar este obligator. În școlile Statului acest învățământ se va da gratuit. Statul, județele și comunele vor da ajutoare și înlesniri elevilor lipsiți de mijloace, în toate gradele învățământului, în măsura și modalitățile prevazute de lege.

Art. 25. - Constituțiunea garantează tuturor libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile lor prin grai, prin scris și prin presa, fiecare fiind răspunzător de abuzul acestor libertăți în cazurile determinate prin Codicele penal, care nici într'un caz nu va putea restrânge dreptul în sine. Nici o lege excepțională nu se va putea înființa în aceasta materie. Nici cenzura, nici o alta măsura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricărei publicatiuni nu se va putea înființa. Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autorități pentru aparitiunea oricărei publicatiuni. Nici o cauțiune nu se va cere dela ziariști, scriitori, editori, Tipografi și litografi. Presa nu va fi pusa nici odată sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Orice publicațiune periodica de orice natura va trebui sa aibă un director răspunzător, iar în absenta acestuia, un redactor răspunzător. Directorul sau redactorul vor trebui sa se bucure de drepturile civile și politice. Numele directorului și numele redactorului vor figura vizibil și permanent în fruntea publicatiunii. Înainte de aparitiunea publicatiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara și înscrie numele sau la tribunalul de comerț. Sancțiunile acestor dispozițiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Art. 26. - În ce privește publicatiunile neperiodice, răspunzător de scrierile sale este autorul, în lipsa acestuia editorul; patronul tipografiei răspunde când autorul și editorul nu au fost descoperiți. La publicatiunile periodice responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul în ordinea enumerării. Proprietarul în toate cazurile este solidar răspunzător de plata despăgubirilor civile. Delictele de presa se judeca de jurați, afara de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:
a) Delictele ce s'ar comite împotriva Suveranilor țării, Principelui Moștenitor, membrilor Familiei Regale și Dinastiei, Șefilor Statelor Străine și reprezentanților lor;
b) îndemnurile directe la omor și rebeliune, în cazurile când nu au fost urmate de execuțiune;
c) Calomniile, injuriile, difamațiile aduse particularilor sau funcționarilor publici oricari ar fi, atinși în vieața lor particulară sau în cinstea lor personală.
Arestul preventiv în materie de presă este interzis.

Art. 27. - Secretul scrisorilor, telegramelor și al convorbirilor telefonice este neviolabil. O lege speciala va stabili cazurile în cari justiția, în interesul instrucțiunii penale, va putea face exceptiune la dispozițiunea de fata. Aceeas lege va determina responsabilitatea agenților Statului și a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice.

Art. 28. - Românii, fără deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pașnici și fără arme, conformându-se legilor cari regulează exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; intru aceasta nu este trebuință de autorizare prealabila. Întrunirile sub cerul liber sunt permise, afara de piețele și căile publice. Întrunirile, procesiunile și manifestațiile pe căile și piețele publice sunt supuse legilor polițienești.

Art. 29. - Românii, fără deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor cari regulează exercițiul acestui drept. Dreptul de libera asociatiune nu implica în sine dreptul de a crea persoane juridice. Condițiunile în cari se acorda personalitatea juridica se vor stabili prin o lege speciala.

Art. 30. - Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritățile publice prin petițiuni subscrise de către una sau mai multe persoane, neputând însă petiționa decât în numele subscrișilor. Numai autoritățile constituite au dreptul de a adresa petițiuni în nume colectiv.

Art. 31. - Nici o autorizare prealabila nu este necesara pentru a se exercita urmăriri contra funcționarilor publici pentru faptele administratiunii lor de părțile vătămate, rămânând însă neatinse regulile speciale statornicite în privința miniștrilor. Cazurile și modul urmăririi se vor regula prin anume lege. Dispozițiuni speciale în Codicele penal vor determina penalitățile prepuitorilor.

Art. 32. - Nici un Român, fără autorizarea guvernului, nu poate intra în serviciul unui Stat străin, fără ca insus prin aceasta să-și piardă cetățenia. Extrădarea refugiaților politici este oprita.

TITLUL III
DESPRE PUTERILE STATULUI

Art. 33. - Toate puterile Statului emana dela națiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegațiune și după principiile și regulile așezate în Constituțiunea de fata.

Art. 34. - Puterea legislativa se exercita colectiv de către Rege și Reprezentațiunea națională. Reprezentațiunea națională. se împarte în doua Adunări: Senatul și Adunarea deputaților. Orice lege cere învoirea a câtor trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sancțiunii regale decât după ce se va fi discutat și votat liber de majoritatea ambelor Adunări.

Art. 35. - Inițiativa legilor este data fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative. Totus orice lege relativa la veniturile și cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie sa fie votata mai întâiu de Adunarea deputaților.

Art. 36. - Interpretațiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 37. - Promulgarea legilor, votate de ambele Adunări, se va face prin îngrijirea ministerului justiției, care va păstra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se păstrează de Arhivele Statului. Ministrul justiției este și păstrătorul marelui Sigiliu al Statului. În fiecare an ministerul justiției va publica colecțiunea legilor și regulamentelor, în care legile vor fi inserate purtând numărul de ordine după data promulgării.

Art. 38. - Nici o lege, nici un regulament de administrațiune generala, județeană sau comunala nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publica în chipul hotărât de lege.

Art. 39. - Puterea executiva este încredințată Regelui, care o exercita în modul regulat prin Constituțiune.

Art. 40. - Puterea judecătorească se exercita de organele ei. Hotărârile lor se pronunță în virtutea legii și se executa în numele Regelui.

Art. 41. - Interesele exclusiv județene sau comunale se regulează de către consiliile județene sau comunale după principiile așezate prin Constituțiune. și prin legi speciale.

CAPITOLUL I
Despre reprezentarea națională

Art. 42. - Membrii Adunărilor reprezinta națiunea.

Art. 43. - Ședințele Adunărilor sunt publice. Regulamentele lor fixează cazurile și modul în cari aceste ședințe pot fi declarate secrete.

Art. 44. - Fiecare din Adunări verifica titlurile membrilor sai și judeca contestațiunile ce se ridic în aceasta privința. Nici o alegere nu poale fi invalidata decât cu doua treimi din numărul membrilor prezenți.

Art. 45. - Nimeni nu poate fi totdeodată membru al uneia și al celeilalte Adunări.

Art. 46. - Deputații și senatorii numiți de puterea executiva într'o funcțiune salariata, pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanți ai națiunii. Aceasta dispozițiune nu se aplica miniștrilor și subsecretarilor de Stat. Legea electorala determina incompatibilitățile.

Art. 47. - La începutul fiecărei legislaturi și a fiecărei sesiuni ordinare, Adunarea deputaților. și Senatul aleg din sânul lor pe președintele, vice-președinții și membrii biurourilor, potrivit regulamentelor interioare.

Art. 48. - Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor, afara de cazurile când prin Constituțiune., legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un număr superior de voturi. În caz de paritate a voturilor, propunerea în deliberare este respinsa. Adunările țin ședințe cu jumătate plus unul din numărul membrilor înscriși în apelul nominal.

Art. 49. - Voturile se dau prin ridicare și ședere, prin viu grai sau prin scrutin secret. Un proiect de lege nu poate fi adoptat decât după ce s'a votat articol cu articol.

Art. 50. - Fiecare din Adunări are dreptul de ancheta.

Art. 51. - Adunările au dreptul de a amenda și de a despărți în mai multe părți articolele și amendamentele propuse.

Art. 52. - Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresa miniștrilor interpelări, la care aceștia sunt obligați a răspunde în termenul prevăzut de regulament.

Art. 53. - Oricine are dreptul a adresa petițiuni Adunărilor prin mijlocirea biuroului sau a unuia din membrii săi. Fiecare din Adunări are dreptul de a trimite miniștrilor petițiunile ce-i sunt adresate. Miniștrii sunt datori a da explicațiuni asupra cuprinderii lor ori de câte ori Adunarea o cere.

Art. 54. - Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile și voturile emise de dansul în cursul exercițiului mandatului sau.

Art. 55. - Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, sa fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decât cu autorizarea Adunării din care face parte, afara de cazul de flagrant delict. Daca a fost arestat preventiv sau urmărit în timpul când sesiunea era închisă, urmărirea sau arestarea trebuiesc supuse aprobării Adunării din care face parte, îndată după deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare. Detențiunea sau urmărirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunări este suspendata în tot timpul sesiunii, dacă Adunarea o cere.

Art. 56. - Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul după care ea își exercita atribuțiunile.

Art. 57. - Fiecare din Adunări deliberează și ia hotariri separat afara de cazurile anume specificate în Constituțiunea de față.

Art. 58. - Orice întrunire a unuia din Corpurile legiuitoare în afară de timpul sesiunii celuilalt este nulă de drept.

Art. 59. - Fiecare din ambele Adunări are dreptul exclusiv de a exercita propria sa poliție prin președintele ei, care singur, după încuviințarea Adunării, poate da ordin gardei de serviciu.

Art. 60. - Nici o putere armată nu se poate pune la ușile sau în jurul uneia sau alteia din Adunări fără învoirea ei.

Art. 61. - Legea electorală stabilește toate condițiunile cerute pentru a fi alegător la Adunarea deputaților și la Senat, incapacitățile și nedemnitățile, precum și procedura electorală.

Art. 62. - Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt aleși pentru patru ani.

Art. 63. - Diurnele deputaților și senatorilor se stabilesc prin lege.

SECȚIUNEA I
Despre Adunarea deputaților

Art. 64. - Adunarea deputaților se compune din deputați aleși de cetățenii Români majori, prin vot universal, egal, direct, obligator și secret pe baza reprezentării minorității.

Art. 65. - Alegerea deputaților se face pe circumscripții electorale. Circumscripția electorală nu poate fi mai mare decât un județ. Legea electorală stabilește numărul deputaților de ales în fiecare circumscripție proporțional cu populația.

Art. 66. - Spre a fi eligibil la Adunarea deputaților se cere: a) A fi cetățean român; b) A avea exercițiul drepturilor civile și politice; c) A avea vârsta de douăzeci și cinci ani împliniți; d) A avea domiciliul în România. Legea electorală va determina incapacitățile.

SECȚIUNEA II
Despre Senat

Art. 67. - Senatul se compune din senatori aleși și din senatori de drept.

Art. 68. - Toți cetățenii Români dela vârsta de 40 ani împliniți aleg, pe circumscripții electorale cari nu pot fi mai mari decât județul, prin vot obligator, egal, direct și secret, un număr de senatori. Numărul senatorilor de ales în fiecare circumscripție, care nu poate fi mai mare decât un județ., se stabilește de legea electorala, proporțional cu populația.

Art. 69. - Membrii aleși în consiliile județene și membrii aleși în consiliile comunale urbane și rurale, întruniți într'un singur colegiu, aleg, prin vot obligator egal, direct și secret, cate un senator de fiecare județ.

Art. 70. - Membrii camerelor de comerț., de industrie, de munca și de agricultura, întruniți în colegii separate, aleg din sânul lor cate un senator de fiecare categorie și pentru fiecare circumscripție electorala. Aceste circumscripții electorale speciale se fixează de legea electorala, numărul lor neputând fi mai mare de sase.

Art. 71. - Fiecare universitate alege, din sânul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.

Art. 72. - Sunt de drept membri ai Senatului, în virtutea Înaltei lor situațiuni în Stat și Biserica: a) Moștenitorul Tronului dela vârsta de 18 ani împliniți; el însă nu va avea vot deliberativ decât la vârsta de 25 ani împliniți; b) Mitropoliții tarii; c) Episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romane și greco-catolice, intru cat vor fi aleși conform legilor tarii; d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt aleși sau numiți conform legilor tarii și reprezinta un număr de peste 200.000 credincioși; precum și reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat; e) Președintele Academiei Române. Mandatul acestor senatori încetează odată cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.

Art. 73. - Devin senatori de drept: a) Foștii Președinți de Consiliu, intru cat vor avea o vechime de patru ani ca Președinți de Consiliu titulari, și foștii Miniștri având o vechime de cel puțin sase ani într'una sau mai multe guvernări; b) Foștii Președinți ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel puțin în cursul a opt sesiuni ordinare; c) Foștii Senatori și Deputați aleși în cel puțin zece legislaturi independent de durata lor; d) Foștii Primi-Președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție car au ocupat aceasta funcțiune sau pe aceea de Președinte la Casație cinci ani; e) Generalii de rezerva și în retragere: 1. Cari vor fi exercitat comanda unei armate în fata inamicului, ca titulari, cel puțin 3 luni. 2. Cari au îndeplinit funcțiunea de Șef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata), în timp de pace, cel puțin patru ani. Numărul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luați în ordinea vechimei, la vacante existente; f) Foștii Președinți ai Adunărilor Naționale din Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, cari au declarat Unirea.

Art. 74. - Verificarea îndeplinirii condițiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Președinții secțiunilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub președinția Primului-Presedinte al acestei Înalte Curți. Constatarea se face din oficiu, la cererea Președintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul. Președintele Senatului înscrie senatorii de drept pe baza încheierii Comisiunii. Senatul poate discuta și semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate în stabilirea drepturilor.

Art. 75. - Spre a fi eligibil la Senat se cere:
a) A fi cetățean român;
b) A avea exercițiul drepturilor civile și politice;
c) A avea vârsta de 40 ani împliniți;
d) A avea domiciliul în România.
Aceste condițiuni, afară de vârstă, se cer și senatorilor de drept.

SECȚIUNEA III
Despre Consiliul legislativ

Art. 76. - Se înființează un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute în mod consultativ la facerea și coordonarea legilor, emanând fie dela puterea executiva, fie din inițiativa parlamentara, cat și la întocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor. Consultarea Consiliului legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare; dacă însă, într'un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-și da avizul sau, Adunairile pot proceda la discutarea și aprobarea proiectelor. O lege speciala va determina organizarea și modul de funcționare al Consiliului legislativ.

CAPITOLUL II
Despre Rege și Miniștri

SECȚIUNEA I
Despre Rege

Art. 77. - Puterile constituționale ale Regelui sunt creditare în linie coboritoare directa și legitima a Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitura și cu excluziunea perpetua a femeilor și coboritorilor lor. Coboritorii Maiestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxa a Răsăritului.

Art. 78. - În lipsă de coborîtori în linie bărbătească ai Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârsta dintre frații sai sau coboritorilor acestora, după regulele statornicite în articolul precedent. Daca nici unul dintre frații sau coboritorii lor nu s'ar mai găsi în vieata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr'o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentațiunii naționale, data în forma prescrisa de art. 79. Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. - La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într'o singura Adunare, chiar fără convocare, și cel mai târziu pana în opt zile dela întrunirea lor aleg un Rege dintr'o dinastie suverana din Europa occidentala. Prezenta a trei pătrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunări și majoritatea de doua treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere. La caz când Adunarea nu se va fi făcut în termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiazi, Adunările întrunite vor păși la alegere oricare ar fi numărul membrilor prezenți și cu majoritatea absoluta a voturilor. Daca Adunările s'ar afla dizolvate în momentul vacantei Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor. În timpul vacantei Tronului, Adunările întrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron. În toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

Art. 80. - La moartea Regelui, Adunările se întrunesc chiar fără convocare cel mai târziu zece zile după declararea morții. Daca din întâmplare ele au fost dizolvate mai înainte și convocarea lor a fost hotarita în actul de dizolvare pentru o epoca în urma celor zece zile, atunci Adunările cele vechi se aduna pana la întrunirea acelora cari au a le înlocui.

Art. 81. - Dela data morții Regelui și până la depunerea jurământului a succesorului său la Tron, puterile constituționale ale Regelui sunt exercitate, în numele poporului român, de miniștri, întruniți în consiliu și sub a lor responsabilitate.

Art. 82. - Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniți. La suirea sa pe Tron, el va depune mai întâiu în sânul Adunărilor întrunite următorul jurământ: „Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului”.

Art. 83. - Regele, în vieata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, după moartea Regelui, sa exercite puterile regale în timpul minorității. succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentațiunii naționale, data în forma prescrisa la art. 79 din Constituțiunea de fata. Regenta va exercita totdeodată și tutela succesorului Tronului în timpul minorității. lui. Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s'ar găsi numita și succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi o Regenta, procedând după formele prescrise la art. 79 din Constituțiunea de fata. Membrii Regentei nu intra în funcțiune decât după ce vor fi depus solemn înaintea ambelor Adunări întrunite jurământul prescris prin art. 82 din Constituțiunea de fata.

Art. 84. - Daca Regele se afla în imposibilitate de a domni, miniștrii, după ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoacă îndată Adunările. Acestea aleg Regența, care va forma și tutela.

Art. 85. - Nici o modificare nu se poate face Constituțiunii în timpul Regenței.

Art. 86. - Regele nu va putea fi totdeodată și Șeful unui alt Stat fără consimțământul Adunărilor. Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect dacă nu vor fi prezenți cel puțin doua treimi din membrii cari le compun, și hotărârea nu se poate lua decât cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. - Persoana Regelui este inviolabilă. Miniștrii lui sunt răspunzători. Nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act.

Art. 88. - Regele numește și revoacă pe miniștrii săi.
El sancționează și promulgă legile.
El poate refuza sancțiunea sa.
El are dreptul de amnistie în materie politică.
Are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statornicește în privința miniștrilor.
El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecății, nici a interveni prin nici un mod în administrația justiției.
El numește sau confirma în funcțiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o nouă funcțiune fără o lege specială.
El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fără sa poată vreodată modifica sau suspenda legile și nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
El este capul puterii armate.
El conferă gradele militare în conformitate cu legea.
El va conferi decorațiunile române conform unei anume legi.
El are dreptul de a bate monedă conform unei legi speciale.
El încheie cu Statele străine convențiunile necesare pentru comerț, navigațiune și alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai întâiu a fi supuse Puterii legislative și aprobate de ea.

Art. 89. - Legea fixează lista civilă pentru durata fiecărei Domnii.

Art. 90. - La 15 Octomvrie a fiecărui an, Adunarea deputaților și Senatul se întrunesc fără convocare, dacă Regele nu le-a convocat mai înainte. Durata fiecărei sesiuni este de cinci luni. Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunările fac răspunsurile lor. Regele pronunță închiderea sesiunii. El are dreptul de a convoca în sesiune extraordinara Adunările. El are dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa conțină convocarea alegătorilor pana în doua luni de zile și a Adunărilor pana în trei luni. Regele poate amâna Adunările; oricum, amânarea nu poate depăși termenul de o luna, nici a fi reinoita în aceeas sesiune fără consimțământul Adunărilor.

Art. 91. - Regele nu are alte puteri decât acele date lui prin Constituțiune.

CAPITOLUL III
Despre miniștri

Art. 92. - Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui, în modul stabilit prin Constituțiune.

Art. 93. - Miniștrii întruniți alcatuesc Consiliul de Miniștri, care este prezidat, cu titlul de Președinte al Consiliului de Miniștri, de acela care a fost însărcinat de Rege cu formarea guvernului. Departamentele ministeriale și subsecretariatele de Stat nu se pot înființa și desființa decât prin lege.

Art. 94. - Nu poate fi ministru decât cel care este roman sau cel care a dobândit naturalizarea.

Art. 95. - Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru.

Art. 96. - Dacă miniștrii nu ar fi membri ai Adunărilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fără a avea însă și dreptul de a vota. La desbaterile Adunărilor prezența cel puțin a unui ministru e necesară. Adunările pot exige prezența miniștrilor la deliberațiunile lor.

Art. 97. - În nici un caz ordinul verbal sau în scris al Regelui nu poate apăra pe ministru de răspundere.

Art. 98. - Fiecare din ambele Adunări, precum și Regele au dreptul de a cere urmărirea miniștrilor și a-i trimite înaintea Înaltei Curți de casație și justiție, care singură, în secțiuni unite, este în drept a-i judeca, afară de cele ce se vor statornici prin legi în ceea ce privește exercițiul părții vătămate și in ceea ce privește crimele și delictele comise de miniștri afară de exercițiul funcțiunii lor. Punerea sub urmărire a miniștrilor de către Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decât prin majoritate de două treimi a membrilor de față. Instrucțiunea se va face de o comisiune a Înaltei Curți de casație, compusă din cinci membri trași la sorți în secțiuni-unite. Această comisiune are și puterea de a califica faptele și de a decide sau nu urmărirea. Acuzarea, înaintea Înaltei Curți de casație și justiție, se va susține prin ministerul public. Legea responsabilității ministeriale determină cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile miniștrilor.

Art. 99. - Orice parte vătămată de un decret sau o dispozițiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violează un text expres al Constituțiunii sau al unei legi, poate cere Statului, în conformitate cu dreptul comun, despăgubiri bănești pentru prejudiciul cauzat. Fie în cursul judecății, fie după pronunțarea hotărîrii, ministrul poate fi chemat, după cererea Statului, în urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, înaintea instantelor ordinare, la răspundere. civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat. Actul ilegal al ministrului nu descarcă de răspundere solidară pe funcționarul care a contrasemnat, decât în cazul când acesta a atras atenția Ministrului, în scris.

Art. 100. - Se vor putea înființa Subsecretariate de Stat. Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea miniștrilor.

CAPITOLUL IV
Despre puterea judecătorească

Art. 101. - Nici o jurisdictiune nu se poate înființa decât numai în puterea unei anume legi. Comisiuni și tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire și sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane.

Art. 102. - Pentru întregul Stat roman este o singura Curte de casație și justiție.

Art. 103. - Numai Curtea de casație în secțiuni-unite. are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor și a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constituțiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se mărginește numai la cazul judecat. Curtea de casație se va rosti ca și în trecut asupra conflictelor de atribuțiuni. Dreptul de recurs în casare este de ordin constituțional.

Art. 104. - Judecătorii sunt inamovibili în condițiunile speciale pe cari legea le va fixa.

Art. 105. - Juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presa, afara de cazurile statornicite prin Constituțiunea de fata. Acțiunea pentru daune-interese rezultând din fapte și delicte de presa nu se poate intenta decât înaintea aceleeas jurisdictiuni de competinta căreia este delictul.

Art. 106. - Justiția militara se organizează prin osebita lege.

Art. 107. - Autorități speciale de orice fel, cu atribuțiuni. de contencios administrativ, nu se pot înființa. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătorești, potrivit legii speciale. Cel vătămat în drepturile sale, fie printr'un act administrativ de autoritate, fie printr'un act de gestiune făcut cu călcarea legilor și a regulamentelor, fie prin rea voință a autorităților administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecătorești pentru recunoașterea dreptului sau. Organele puterii judiciare judeca dacă actul este ilegal, îl pot anula sau pot pronunță daune civile pana la data restabilirii dreptului vătămat, având și căderea de a judeca și cererea de despăgubire, fie contra autorității administrative chemate în judecata, fie contra funcționarului vinovat. Puterea judecătorească nu are cădere de a judeca actele de guvernământ, precum și acele de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL V
Despre instituțiunile județene și comunale

Art. 108. - Instituțiunile județene și comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa. Membrii consiliilor județene și consiliilor comunale sunt aleși de către cetățenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu și cu reprezentarea minorității., după formele prevazute de lege. La aceștia se vor putea adăuga prin lege și membri de drept și membri cooptați. Între membrii cooptați pot fi și femei majore.

TITLUL IV
DESPRE FINANȚE

Art. 109. - Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili și percepe decât pe baza unei legi.

Art. 110. - Prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, județelor, comunelor și instituțiunilor publice cari îndeplinesc servicii de Stat.

Art. 111. - Orice sarcina sau impozit județean sau comunal nu se poate așeza decât cu învoirea consiliilor județene sau comunale în limitele stabilite de lege.

Art. 112. - Nu se pot statornici privilegiuri în materii de impozite. Nici o exceptiune sau micșorare de impozit nu se poate statornici decât prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decât numai prin lege și exclusiv în folosul Statului, județelor și comunelor.

Art. 113. - Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni în sarcina tezaurului public nu se poate acorda decât în virtutea unei legi.

Art. 114. - În frecare an Adunarea deputaților. încheie socotelile și votează bugetul. Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute în buget și în socoteli. Daca bugetul nu se votează în timp util, puterea executiva va îndestula serviciile publice după bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 115. - Controlul preventiv și cel de gestiune a tuturor veniturilor și cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaților. raportul general rezumând conturile de gestiune al bugetului trecut, semnalând totdeodată neregulile săvârșite de miniștri în aplicarea bugetului. Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunării deputaților. cel mai târziu în termen de doi ani dela încheierea fiecărui exercițiu.

Art. 116. - Pentru toată România. este o singura Curte de conturi.

Art. 117. - Toate fondurile provenite din Case speciale, și de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse în bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 118. - Legile financiare se publica în Monitorul Oficial ca și celelalte legi și regulamente de administrațiune publica.

TITLUL V
DESPRE PUTEREA ARMATĂ

Art. 119. - Tot Românul, fără deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din: armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei și milițiile.

Art. 120. - Gradele, decorațiunile și pensiunile militarilor nu se pot lua decât numai în virtutea unei sentințe judecătorești și în cazurile determinate de legi.

Art. 121. - Contingentul armatei se votează pentru fiecare an de ambele Corpuri legiuitoare.

Art. 122. - Se va înființa un Consiliu superior al apărării tarii, care va îngriji, în mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apărării naționale.

Art. 123. - Nici o trupa armata străină nu poate fi admisa în serviciul Statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul României decât în puterea unei anume legi.

TITLUL VI
DISPOZIȚIUNI GENERALE

Art. 124. - Culorile drapelului României sunt: Albastru, Galben și Roșu, așezate vertical.

Art. 125. - Reședința guvernului este în Capitala țării.

Art. 126. - Limba românească este limba oficială a Statului român.

Art. 127. - Nici un jurământ nu se poate impune cuiva decât în puterea unei legi, care hotărăște și formula lui.

Art. 128. - Constituțiunea de față nu poate fi suspendată nici în total, nici în parte. În caz de pericol de Stat se poate prin lege institui starea de asediu generală sau parțială.

TITLUL VII
DESPRE REVIZUIREA CONSTITUȚIUNII

Art. 129. - Constituțiunea poate fi revizuita în total sau în parte din inițiativa Regelui sau oricăreia din Adunările legiuitoare. În urma acestei inițiative ambele Adunări, întrunite separat, se vor rosti cu majoritate absoluta, dacă este locul ca dispozițiunile constituționale sa fie revizuite. Îndată ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sânul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constituțiune. ce urmează a fi supuse revizuirii. Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit în fiecare Adunare, de doua ori în interval de cincisprezece zile, ambele Adunări întrunite la un loc, sub președinția celui mai în vârsta dintre Președinți, în prezenta a cel puțin doua treimi din totalitatea membrilor ce le compun, cu majoritate de doua treimi, stabilesc în mod definitiv cari anume articole vor fi supuse revizuirii. În urma acestui vot Adunările sunt de drept dizolvate și se va convoca corpul electoral în termenul prescris de Constituțiune.

Art. 130. - Adunările cele noui proced în acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii. În acest caz Adunările nu pot delibera dacă cel puțin doua treimi a membrilor din cari se compun nu sunt prezenți și nici o schimbare nu se poate adopta dacă nu va întruni cel puțin doua treimi ale voturilor. Adunările alese pentru revizuirea Constituțiunii au o durata constituțională obișnuită și, în afara de modificarea Constituțiunii, ele funcționează și ca Adunări legiuitoare ordinare. Daca Adunările de revizuire nu-și pot îndeplini misiunea, nouile Adunări vor avea acelas caracter.

TITLUL VIII
DISPOZIȚIUNI TRANSITORII ȘI SUPLIMENTARE

Art. 131. - Sunt și rămân cu caracter constituțional dispozițiunile din legile agrare privitoare la pământurile cultivabile, pădurile și bălțile expropriabile în total sau în parte, la starea lor juridica, la subsol, la prețuire, la modul de plata, etc., asa precum sunt formulate în articolele de mai jos ale fiecăreia din legile agrare și cari articole, în întregul lor, fac parte integranta din prezenta Constituțiune. și ca atare nu se pot modifica decât cu formele prevazute pentru revizuirea Constituțiunii, și anume: a) Art. 1 (unu) alin. II, art. 2 (doi), 3 (trei) alin. I, art. 4 (patru), 6 (sase), 7 (șapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 21 (douăzeci și unu), 23 (douăzeci și trei), 32 (treizeci și doi), 36 (treizeci și sase) și 69 (sasezeci și noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921; b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (șapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douăsprezece), 13 (treisprezece), 16 (sasesprezece), 45 (patruzeci și cinci), 46 (patruzeci și sase), 47 (patruzeci și șapte), 48 (patruzeci și opt), 49 (patruzeci și noua), 50 (cincizeci) și 53 (cincizeci și trei) din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920; c) Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (șapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douăsprezece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 22 (douăzeci și doi), 24 (douăzeci și patru), 32 (treizeci și doi), 50 (cincizeci) și 85 (optzeci și cinci) din legea pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș din 30 Iulie 1921; d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci) punctul a alin. I, art. 6 (sase), 7 (șapte), 9 (noua), 10 (zece), 12 (douăsprezece), 13 (treisprezece), 29 (douăzeci și noua), 31 (treizeci și unu) și 55 (cincizeci și cinci) din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921.

Art. 132. - În scop de a se satisface trebuințele normale de lemne de foc și de construcție ale populației rurale din vechiul Regat, Basarabia și Bucovina, Statul e dator ca din pădurile sale din câmpie, deal sau munte sa destine suprafețele necesare în acest scop. În vechiul Regat și în Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea păduri, într'o raza de douăzeci kilometri de centrul comunei, pentru satisfacerea trebuințelor mai sus arătate, el prin derogare dela art. 7 lit. c și art. 8 lit. a, b și c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea din 17 Iulie 1921 și dela art. 5, punctul a, alin. IV și dela art. 6 și 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, va putea expropria din pădurile persoanelor juridice fie publice, fie private, cari s'ar afla în aceasta raza și numai în lipsa acestora, va expropria proporțional din pădurile tuturor proprietarilor particulari, aflate în aceasta raza, însă numai în limita acestor trebuințe și în toate cazurile cu respectul unei suprafețe intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate. Nu sunt expropriabile, oricare ar fi proprietarul, pădurile replantate sau în curs de replantare. Contractele de vânzare spre exploatare a pădurilor expropriabile cari vor fi în vigoare în momentul exproprierii, se vor respecta. Pădurile astfel expropriate rămân în proprietatea Statului și se vor administra și exploata de dansul spre a satisface potrivit legii și în prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor păduri se va face cu dreapta și prealabila despăgubire fixata de justiție. Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.

Art. 133. - Se ratifica decretele-legi: No. 3.902 din 29 Decemvrie 1918, publicat în Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetățenești; No. 2.085 din 22 Mai 1919, publicat în Monitorul Oficial No. 33 din 28 Mai 1919, și No. 3.464 din 12 August 1919, publicat în Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la încetățenirea evreilor cari locuiau în vechiul Regat. Deasemenea se ratifica și toate decretele-legi de încetățenire individuala, cari s'au făcut înaintea decretelor specificate mai sus. Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu'si vor fi regulat încetățenirea în termenul prevazut de decretul-lege No. 3.464 din 12 August 1919, vor putea face declarațiunile de încetățenire conform decretului-lege No. 2.085 din 22 Mai 1919, în termen de trei luni dela promulgarea acestei Constituțiuni.

Art. 134. - Până la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut în aceasta Constituțiune, prezentarea proiectelor de legi înaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se facă în conformitate cu legile și regulamentele azi în vigoare.

Art. 135. - Până la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constituțiune, legile relative la organizarea și judecarea contenciosului administrativ rămân în vigoare.

Art. 136. - O lege speciala va fixa lista civila a Întâiului Rege al României întregite.

Art. 137. - Se vor revizui toate codicile și legile existente în diferitele părți ale Statului român spre a se pune în armonie cu Constituțiunea de fata și asigura unitatea legislativa. Până atunci ele rămân în vigoare. Din ziua promulgării. Constituțiunii, sunt însă desființate acele dispozițiuni din legi, decrete, regulamente și orice alte acte contrarii celor înscrise în prezenta Constituțiune.

Art. 138. - Actualele Adunări naționale după promulgarea prezentei Constituțiuni. pot funcționa pana la expirarea mandatului lor legal. În acest timp ele vor trebui sa facă, pe baza principiilor din aceasta Constituțiune., legea electorala. Până la facerea acestei legi, decretele-legi electorale rămân în vigoare.


Vedeți Constituția din 1923, pe situl Camerei Deputaților


Înapoi